529 de garoafe

Cati dintre noi isi mai amintesc data exacta cand si-au cunoscut partenerul de viata? Multi au nevoie de cateva minute ca sa-si aminteasca macar anul. Cate dintre noi primesc o floare, in fiecare luna, pe data la care, cu ani in urma, si-au cunoscut alesul? Una singura: mama. De 44 de ani, pe data de 13, isi asteapta, cu aceeasi emotie, garoafa rosie. In buchet s-au strans 529.
Povestea a inceput pe 13 octombrie 1967, la Corul UTC. A doua zi, pe 14, au iesit la film.
Am vrut sa marchez momentul si sa le cumpar bilete la film, maine. N-am gasit, insa, nici o pelicula care sa merite, asa ca le-am cumparat bilete la teatru. Se vor intoarce in timp, in urma cu 44 de ani, cand au pus prima garoafa in buchet, la prima intalnire.
La multi ani, mama si tata! Sa faceti buchetul mare, mare de tot!

http://www.youtube.com/watch?v=LSi0R9_6h_o

Garoafe roşii, crenelate -
Amfore cu parfum de mosc,
Pecetii de rubin şi sânge -
Eu vă iubesc şi vă cunosc

(Claudia Millian-Minulescu - Garoafe rosii)

IFMA, prietena mea cea mai buna

Daca ar trebui sa fac un clasament al celor mai penibile momente, pe primul loc cred ca ar fi plimbarea cu liftul. Cand sunt singura, e minunat! Noroc ca stau la noua si am timp sa aranjez bretonul, sa aplic gloss-ul (luciu de buze nu da bine pe blog :); fie vorba intre noi, eu numai in lift imi pictez buzele, ca-mi place oglinda), sa mai ucid un cosh (deh!, de-ale femeilor) etc. Problema apare cand mai urca cineva. Oprirea la un etaj intermediar imi taie tot cheful. Stiu ca, din acel moment, o sa admir butoanele, tavanul sau graffiti-ul de pe usi. Eventual, daca mi se intalneste privirea cu cea a partenerului de drum, arboram un zambet tamp amandoi si apoi ne intoarcem la butoane si tavan. Mai ai norocul sa afli o barfa mica de la vreo tantica volubila, dar asta se intampla rar.
Vreau sa fac un apel, catre toti cetatenii de buna credinta, ca, atunci cand nu au nimic interesant de povestit, sa foloseasca scarile. Mai scapam de kilogramele nedorite si, in plus, facem si piciorul frumos.

Eu, in lift, am chestii importante de facut, chestii care ard!

MAMI, ESTI GOZAVA!

Stiti cum va simtiti cand un pitic terorist de trei ani, care inca stalceste multe cuvinte, vazandu-va zdranganind o banala tocanita, striga entuziasmat: "mami, esti gozava"? Va spun eu: in al noualea cer, regina balului.
Piticii teroristi cresc si nu te mai lasa nici sa-i imbratisezi, nici sa-i pupi, nici sa-i tii de mana. Si tu stii, in adancul sufletului, ca tot mami cea gozava ai ramas, dar lor le va veni greu sa o mai spuna, fiindca sunt mari si parca dragalaseniile nu mai sunt potrivite.
Asa ca ma bucur de ce mi-au auzit urechile, constienta fiind ca poate nu se va mai repeta.

Bine am venit!

Noroc cu Julie, ca m-a-ndemnat sa-mi fac blog. Macar aici sa fac si eu pe jurnalistul frenetic, daca in viata de zi cu zi ma ocup de altele.
Nu stiu daca am ceva atat de important de spus, incat sa am un blog; nu stiu daca o sa am timp si chef sa scriu, dar merita sa incerc. Si, cine stie, poate chiar o sa-mi placa! Asa ca "Bine am venit!"